Istoria ținutului
Prezența omului preistoric în acest ținut este dovedită prin descoperiri arheologice: unelte din piatră șlefuită, seceri și cuțite din bronz.etc.După Orban Balazs pe Stânca Cetății(Colții Trascăului) se află o fortificație romană.Romanii au exploatat depozitele de minereu de fier, minele de sare de la Potaisa (Turda) precum și minele de aur de la Zlatna. Prezența romanilor este dovedită și prin monedele descoperite în aceste zone.
În secole următoare în timpul migrației, au locuit pe aceste meleaguri și slavii, fapt dovedit de unele toponime din regiune.Ungurii după descălecarea lor în aceste ținuturi s-au stabilit în bazinul Trascăului în cursul organizării comitatului Turzii. Rimetea în cele mai vechi documente apare sub denumirea de Turuck și Turutzko, iar actul papal din anul 1332 sub denumirea de Thurutzkov.
Rimetea, ca localitate minieră, încă din secolul al XIV-lea a avut unele privilegii din partea regilor Ungariei. În acele vremuri au fost aduși aici mineri și fierari austrieci pentru exploatarea și prelucrarea minereului de fier din partea locului. Aceste îndeletniciri au avut ca rezultat un nivel de trai mai ridicat, pentru autohtoni față de vecinii lor și o mentalitate civică mai dezvoltată ce a contribuit la ridicarea lor din rândul satelor iobăgești învecinătate, contribuind astfel la obținerea rangului de oraș a localității timp de 3-4 secole.
În anul 1568 primul principe al Ardealului, János Zsigmond a trecut la religia unitariană, urmat apoi și de populația Rimetei și a satului Colțești. Această religie transilvăneană ce a fost fondată de către David Ferenc abandonează crezul în Sfânta Treime și crede numai în existența unui Dumnezeu unic. În anul 1704 generalul austriac Tiege incendiază Rimetea și ditruge cetatea de la Colțești.
La sfârșitul anilor 1700, în 1798 s-a născut la Colțești ultimul polihistor, considerat de savanți Brassai Sámuel. În momentul de față casa respectivă este Casa Parohială Unitariană.
La mijlocul anilor 1800 localitatea este vizitată de baronul Orbán Balázs, care descrie situația din localitate și împrejurimi, respectiv din Scaunul Secuiesc al Arieșului.
În anul 1870 casele din centrul localității ard din cauza unui incendiu și în locul lor urmează să fie construite casele masive din piatră renumite prin forma lor specifică „case albe”.
În 1876 scriitorul Jókai Mór vizitează Rimetea. El face cunoștință cu locuitori ai localității, respectiv cu actualul „primar” Zsakó István, despre care modelează personajul principal Manassé Adorján – din romanul „Dumnezeul este unul singur”, un roman în care descrie foarte frumos viața localității, religia unitariană, și nu în ultimul rănd peisajul foarte frumos și portul din Rimetea cu totul deosebit.
La finalul anilor 1800 exploatarea fierului se termină din cauza apariției topitoriilor mari de la Hunedoara și Reșița, care erau concurenți mult prea mari pentru aceste prelucrări manuale care erau la noi.
Acesta este urmat de un declin, totodată o migrare continuă a populației de aici.
În 1926 numele satului este schimbat din Trascău în Rimetea.
În anul 1938 construirea Bisericii Ortodoxă este terminată, conform regulamentului de stat 20 hectare de pădure au fost tăiate pentru realizarea construcției.
Din anul 1945 la școală limba de predare este limba maghiară, iar în anul 1952 profesorul Györbiró Pál înființează Muzeul Etnografic din Rimetea muzeul în care sunt expuse obiectele care s-au executat în localitatea în urma muncii oamenilor – meșteșugarilor din Rimetea.
Pentru conservarea patrimoniului cultural, pentru aceste case frumoase vopsite în alb localitatea este distinsă cu premiul „Europa Nostra” în anul 1999